Românul care trăiește pe treptele unei biserici la Paris, povestea emoționantă care a tulburat diaspora! Cel mai bun prieten al câinelui

0
218

În vârstă de 28 de ani, Oana Moisil este unul dintre tinerii români care au plecat în străinătate. De opt luni, lucrează ca barmaniță la Paris și scrie o carte. Deși ei nu-i place să audă asta, e socotită de propria generație una dintre cele mai talentate voci ale valului tânăr de ziariști. A absolvit Facultatea de Jurnalism din Cluj, a lucrat la Casa Jurnalistului, Noizz, Să fie lumină, Vice, Recorder.  Libertatea i-a propus să rămână la Paris sau să revină în țară, oricum dorește, dar să revină în presă, pentru că publicul are nevoie de ea. A acceptat și acesta este primul ei text. 


Mihai a fost soldat în Craiova și a plecat din armată și din țară devreme, în 1995, sătul de „politica lui Iliescu” și atras de ideea de a-i fi mai bine. A muncit și a trăit prin mai multe țări, până a poposit la Paris. După divorț și câteva volte negre ale vieții, de 11 ani a ajuns în stradă. Ultimul an a fost cel mai bun al lui Mihai, pentru că în viața lui a apărut Max, un câine-lup de care are grijă, aproape cum nu are grijă de el. Spre deosebire de stăpân, care nu poate ieși din Franța pentru că nu mai are nici un act, Mihai s-a îngrijit ca Max să aibă toate documentele și vaccinurile la zi. Max e un „cetățean european” cu un pic mai multe drepturi decât Mihai. de Oana Moisil Printre oameni te poți ascunde bine. Mai ales când cei mai mulți sunt turiști și aparatele lor de fotografiat te evită. Poate că asta îl ține pe Mihai, de 11 ani, pe aceleași trepte reci ale unei biserici din Châtelet, Paris. E vânt puternic, angajații restaurantelor au, în sfârșit, timp de-o țigară, clienții lor se plimbă acum prin magazine sau se întorc la muncă. Printre pomii tineri din parcul Les Halles e o scenă cu lumini colorate, cu trap în boxe și dansuri ca-ntr-un videoclip bun. Când muzica și fostele hale – acum mall – rămân în spate și în față se ridică o mare bijuterie de piatră, toată gălăgia de turiști prin care am ajuns aici îmi pare violentă. Un secol de singurătate, un om și un câine E Biserica St. Eustache. De când cu atentatele teroriste din Paris, mai are doar intrarea din partea dreaptă deschisă vizitatorilor.

mai multe aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.