Confesiunea românului care a fost 16 ani militar al Legiunii Străine: „Sunt parte a unei generații sacrificate. N-aș mai lua-o de la capăt”

0
610

Libertatea l-a vizitat în Provența, în La Ciotat, aproape de Roquefort la Bedoule, localitate în care lucrează ca polițist, pe Adrian Leordean, militar timp 16 ani, între 1997 și 2013, al Legiunii Străine.

Corespondență din La Ciotat, Franța Discuția cu unul dintre cei mai longevivi români din Legiune s-a purtat nu departe de Aubagne, sediul unității Armatei Franceze. Românul nu are regrete, dar spune, dincolo de riscuri, că n-ar mai lua-o de la capăt! Vorbește de generații de sacrificiu, despre dificultatea de a-ți face o familie sau de a-ți conserva viața de familist. Tinerii ar trebui să se oprească să imigreze! Simt că România va fi mai bună, și asta nu peste multă vreme. În ceea ce mă privește, nu sunt nici de acolo, de acasă, din Maramureșul natal, nici de aici. Chiar așa, cine sunt eu? Adrian Leordean Trecând peste toate, bărbatul de 41 de ani e mândru de tot ceea ce a făcut! – Adi, cu ce te ocupi azi? – Adrian Leordean: Sunt agent de poliție municipală, zona Marseille. Am fost militar în legiunea străină, din 1997 până în 2013, iar de la începutul lui 2014 lucrez în poliție. – Cum ai ajuns în Legiune? – Eu sunt de loc din Leordina, din Maramureșul istoric. După 89 au fost vremuri dificile. Eu am terminat liceul, oportunități erau puține. Îmi doream o viață mai bună și am înțeles că singura mea șansă e în afara țării. Imigrantul clandestin! – De ce Legiunea Străină? – Pentru că era drumul cel mai scurt pentru a primi o cetățenie! Și n-a fost un drum drept. Părinții, frații, surorile n-au știut mult timp unde sunt și ce fac. Sunt ieșit direct din imigrația clandestină. Am tranzitat prin Serbia, Macedonia, am stat în Grecia, însă nu m-am adaptat. Apoi, de la un prieten, am aflat de Legiune. După câteva luni, mi-am încercat norocul în Franța! – Știai ceva despre ce te așteaptă? – Atunci nu prea aveam acces la informații. Aveam un prieten care fusese înainte, de la el am aflat câteva lucruri. Sincer, sunt multe legende, reportaje, articole. Ceea ce e sigur e că e o instituție respectabilă pe care o invidiază o lume întreagă, bine organizată. Paradă a trupelor Legiunii Franceze – Cum a fost până ai semnat contractul? – Dificil. Pe scurt, ai o perioadă de adaptare de șase luni, de instrucție, apoi semnezi un contract probatoriu pe șase luni. În acest timp, dacă persoana nu se simte capabilă să continue sau comandamentul decide că persoana nu e aptă, se rupe contractul. După un an, contractul devine definitiv pe o perioadă de 5 ani, apoi poate fi reînnoit la doi, la trei, la cinci ani  La cerere, după ce îți respecți contractul, te oprești pur și simplu. Una peste alta, Legiunea înseamnă mult antrenament fizic, dar ce trebuie e forță morală! Eram tânăr și inconștient. Acolo nu mai e loc de frică. Când vine greul, îl primești așa cum e Adrian Leordean – Nu ți-a fost frică deloc? – E uman să-ți fie frică. Iar eu eram tânăr și inconștient! Când am fost acceptat să servesc această instituție, am uitat spaima, nu mai e loc de teamă, tot timpul e adrenalină. Te aștepți să-ți fie greu, iar când vine, îl primești așa cum e! Trebuie să ai caracter și forță psihică, într-un fel, fizicul vine de la sine. – Care a fost cel mai greu moment? Am înțeles că, la o acțiune în Africa, chiar sub tine a explodat o mină, însă declanștorul era îndreptat sub pământ. – Acțiunile se fac unde Franța are interese geostrategice, să-și apere interesele. Nu e nevoie de detalii despre aceste misiuni. Se fac operațiuni, e risc, sunt și pierderi, din păcate. Însă nu doar în Legiune îți pierzi viața! Da, sunt acțiuni periculoase. Te adaptezi. Când ai acceptat ce ți se propune, ești capabil să o faci, să te adaptezi. 

sursa aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.