Cifrul spiritual al cifrelor

0
229

(Articol din seria „Biblia profetică“)

Este îndeobște cunoscut că unele din limbile vechi, ca de exemplu ebraica și latina, folosesc aceleași semne atât pentru litere cât și pentru cifre. În felul acesta, fiecare cuvânt are, pe lângă semnificația literară și o valoare numerică dată de suma tuturor semnelor care îl compun. Știința care se ocupă cu interpretarea spirituală a valorilor numerice a cuvintelor se numește „Gematrie” .

Cititorul atent al Bibliei a observat deja că anumite numere și cuvinte se repetă în pasaje cu semnificații asemănătoare. În afara mult discutatului „666” ca semn al lui Antichrist, celelalte numere și semnificațiile lor spirituale nu sunt prea bine cunoscute creștinilor de astăzi. Iată mai jos o scurtă enumerare a semnificațiilor spirituale înscrise în numerele Bibliei:

UNU. Poartă în el semnificația unității și a originii. Ca regulă generală, prima apariție în textul Scripturii definește semnificația unui anumit termen și-i reglementează interpretările ulterioare. Cifra UNU apare în contextul creației primordiale. În cea dintâi zi, Dumnezeu a făcut lumina. Primele cuvinte ale Bibliei sunt: „La început, Dumnezeu… “ Cifra unu este asociată cu divinitatea, ca sursă, suport și scop unic al întregii creații.

DOI. Este sinonim cu noțiunea de „diferență”. Teritoriul lui „doi” începe acolo unde se sfârșește limita unității. Cifra doi înseamnă conflict, opoziție, dezbinare. În cea de a doua zi a creației, Dumnezeu a „despărțit apele”. În domeniul lui „doi”, similaritățile sunt excepționale și trebuiesc tratate cu tot respectul. De exemplu, la tribunal sau la judecată, când două entități diferite au o poziție comună, mărturia lor este suficientă pentru un verdict, pentru o decizie. Tot așa, avem două urechi, doi ochi, etc.

TREI. Definește echilibrul și suficiența. Trei puncte sunt minimul suficient pentru definirea unui plan geometric sau pentru a face un scaun stabil. Cifra 3 a îmbrăcat foarte repede semnificația „perfecțiunii divine” și a desăvârșirii. În cea de a treia zi a creației, Dumnezeu a făcut să apară lucruri, care împreună cu celelalte lucrări din primele două zile, au completat elementele strict necesare vieții. De fapt, zilele creației merg în serii paralele de câte trei. Ziua a patra, a cincea și a șasea, complectează simetric lucrarea lui Dumnezeu din cea dintâi, cea de a doua și cea de a treia zi (În domeniul Luminii apar „luminătorii”; în spațiul Cerului apar păsările și animalele terestre). Cifra trei este asociată și cu Învierea, căci în cea de a treia zi a ieșit la iveală pământul de sub acoperișul de ape și a dat naștere la belșugul de vegetație, ca un prim salt de la materia moartă la cea vie.

PATRU. Poartă semnificația înfăptuirilor creatoare (3+1) și este întotdeauna asociată cu contextul realizărilor din lumea materială, a realității „de sub soare”. Există 4 Evanghelii care redau viața terestră a Domnului Isus. Sunt patru puncte cardinale (Nord, Sud, Est, Vest). Întreaga aventură a vieții umane a fost așezată de Dumnezeu într-un univers cu patru dimensiuni: lungime, lățime, înălțime și timp.

CINCI. Este cifra Harului (4+1) și multiplicată prin ea însăși duce la 25, care este ,,har peste har“ (Ioan 1:17). Cifra este menționată de 318 în Biblie. Este realitatea pământescului în care apare contribuția factorului divin. Dumnezeu adaugă de la Sine ceea ce lipsește performanțelor și strădaniilor noastre omenești. În limba ebraică, „Ha^areț” (pământul) este un multiplu de patru, în timp ce „Hașamaim” (cerul) este un multiplu de cinci. Cifra 5 este unul din factorii care apar pretutindeni în structura și măsurătorile Cortului Legământului.

Interesant, simbolul harului apare până și în contextul Legii lui Moise! Cele Zece Porunci sunt alcătuite din două serii de câte cinci. Prima reglementează relațiile noastre cu Dumnezeu, iar cea de a doua reglementează relațiile cu semenii noștri.

Harul apare și în domeniul jertfelor, procedee date de Dumnezeu ca intermediar între El și fința căzută în păcat. Există cinci feluri de jertfe: arderea de tot (Lev. 1; 8:18-21; 16:24), pentru păcat (Lev. 4; 16:3 – 22), pentru vină (Leviticus 5:14 – 19; 6:1 – 7; 7:1 – 6), de mîncare (Lev. 2) și de mulțumire (Leviticus 3; 7:11- 34).

Pentateucul lui Moise cuprinde cinci cărți, iar cartea mare a psalmilor este împărțită în cinci colecții individuale: prima este paralelă cu cartea Gemneza (psalmii 1 – 41) și se referă la Paște, la începuturile lui Israel și la inițierea planului de răscumpărare prin Christos. A doua secțiune corespunde cu cartea Exodul (Psalmii 42 – 72), cântă despre Israelul care primește Țara Promisă și prevestește noua creație din Noul Testament. Cea de a treia secțiune corespunde cărții Levitic (psalmii 73 – 89) și agonizează peste distrugerea Templului și a Ierusalimului, trecând dincolo de ele la evenimentele catastrofale din vremea sfârșitului. Cea de a patra secțiune corespunde cărții Numeri (psalmii 90 – 106). Ea sărbătorește profetic domnia de 1.000 de ani a Domnului Isus peste Israelul reunit în țară. Secțiunea a cincea corespunde cărții Deuteronom (psalmii 107 – 150), fiind o colecție de cântări pentru vremurile de ascultare de Dumnezeu și de reașezare a rânduielilor sfinte.

Femeia samariteancă a avut cinci bărbați, răbdată de Dumnezeu și salvată prin Christos. Domnul Isus a hrănit în mod miraculos 5.000 de oameni cu numai 5 pâini, poruncind mulțimii să stea în cete de câte 50. După înviere, Domnul isus s-a arătat prin har la peste 500 de frați deodată (1 Cor. 15:6). Duhul Sfânt a fost trimis prin har în cea de a ,,Cincizecea“ zi. La predica lui Petru s-au botezat 5.000 de oameni.

 

ȘASE. Este cifra Omului. Omul a fost creat în cea de a șasea zi. Numărul șase este cifra căderii, a nedesăvârșirii, a uzurpării (7-1). Dumnezeu i-a poruncit omului să lucreze șase zile din săptămână. Numărul orelor din zi și numărul lunilor din an sunt și ele multiplii ai lui șase. Atalia a uzurpat tronul lui Iuda timp de șase ani. Tiranii care s-au semețit și I s-au împotrivit lui Dumnezeu în istorie au nume cu valoare numerică din familia lui șase: Goliat, Nebucadnețar, Antichrist.

ȘAPTE. Definește superlativul divin în toată splendoarea și desăvârșirea. El este un sigiliu al lucrării Duhului Sfânt. Ca Autor divin al Scripturilor, Duhul Sfânt și-a lăsat imprimat filigramul cifrei șapte în paginile Bibliei, tot așa cum fabricantul de hârtie își pune emblema în structura foii de celuloză. Dumnezeu este Izvorul și Dătătorul vieții și tot ce ține de gestație, incubație, în insecte, păsări, animale și om este reglementat de cifre cu factorul șapte. În creație, cea de a șaptea zi i-a aparținut în întregime lui Dumnezeu. El S-a odihnit în ea, preocupându-se în întregime de Sine. Lumina albă, care ne înlesnește percepția realității înconjurătoare, și care este simbol al dumnezeirii, este compusă, așa cum ne arată și curcubeul, din șapte culori,  (roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet). Este semnificativ că, în aproape toate limbile națiunilor, cifrele care ne vin cel mai rapid în minte sunt cifrele divinității: unu, trei și șapte.

Oamenii de știință onești își dau seama din Biblie că Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii și că această ordine se găsește în creația Sa. În mod logic, rezultă că, dacă Dumnezeu a pus ordine în toată creația Lui, cu atât mai mult El a pus ordine și în Cuvântul Său, Biblia.

+++++

,,Biblia este plină de cifra șapte. Zilele omului pe pământ „se ridică la sunt șaptezeci de ani” (7 x 10). Anatomia spune că, la fiecare șapte ani, întreaga structură a corpului uman se schimbă. Unii fiziologi afirmă că există ceea ce se numește „cele șapte vârste ale omului”.

Diferitele perioade de gestație pentru vietăți sunt, surprinzător, de obicei un multiplu de șapte, fie zile sau săptămâni. Ouăle de viespe, albină, etc. produc larve la șapte jumătăți de zile, iar la alte insecte timpul ecloziunii este de șapte zile întregi. Majoritatea insectelor au nevoie de la 14 (2 x 7) până la 42 (6 x 7) de zile de „gestație”. Pentru mamifere perioada de gestație este după cum urmează:

  • Șoarecele – 21 (3 x 7) zile.
  • Iepurele și șobolanul – 28 (4 x 7) zile.
  • Pisica – 56 (8 x 7) zile.
  • Câinele – 63 (9 x 7) zile.
  • Leul – 98 (14 x 7) zile.
  • Oaia – 147 (21 x 7) zile.

La păsări incubarea are loc, de exemplu:

  • Găina – 21 (3 x 7) zile.
  • Rața – 28 (4 x 7) zile.

La specia umană gestația este de 280 zile (sau 40 x 7).

Mai mult decât atât, omul pare să exemplifice ceea ce am putea numi „principiul de șapte zile”. În diferite boli a șaptea, a paisprezecea, și a douăzeci și una zi sunt critice; în alte boli medicii recomandă perioada de șapte sau 14 jumătăți de zile.

Te laud  sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139:14)

(Traducere și adaptare de Teofil Ciortuz după http://www.cai.org)

OPT. Urmând după desăvârșitul șapte, cifra opt arată un nou început (7+1). Ea poate fi asociată deci cu Învierea și Regenerarea. De fapt, socotind în baza 7, cifra 8 este un nou 1. Această structură se vede din realitățile creației divine: ziua a VIII-a este de fapt cea dintâi zi a unei noi săptămâni; a opta notă muzicală este repetiția celei dintâi (octava). Domnul Isus a înviat în ziua a VIII-a, dăruindu-ne un nou început. De fapt, în Gematrie, valoarea numelui ISUS este 888 (777+111).

NOUĂ. Este cifra asociată cu Judecata și cu Deznodământul. Descompusă fragmentar, cifra 9 este 3×3 sau produsul perfecțiunii divine. Valorile lui nouă și ale multiplilor lui apar în Biblie acolo unde este vorba despre judecată.

ZECE. Această cifră este asociată cu ordinea perfectă. Ea apare după ce a avut loc judecata (9+1). După judecare și deznodământ, ea dă ocazia reașezării unei noi ordini. Toate sunt bune, atâta timp cât stăm în teritoriul lui zece; avem zece degete la mâini și tot zece degete la picioare; ni s-a dat pe Sinai o ordine divină a lumii guvernată de zece porunci.

Sigur că  dincolo de semnificația primelor zece cifre există semnificații și pentru altele: 11 este sinonim cu dezordinea(12-1); 12 este asociat cu guvernarea perfectă (12 luni în anul administrativ, 12 seminții ale lui Israel, 12 ucenici, etc.); 13 este cifra răscoalei, a apostaziei, a dezintegrării (prima ei apariție în textul sacru ilustrează acest lucru (Gen. 14:4) și cea de a doua o confirmă (Gen. 17:25). 13 este al 6-lea număr prim); 40 este cifra ordinii în încercările sau întreprinderile umane (40 de ani în pustie, 40 de zile de post și rugăciune, etc).

Din enumerarea de mai sus se vede clar că există cinci numere perfecte: 1,3,7,10,12. Produsul lor (1x3x7x10x12) ne duce la numărul 2.520 care este cel mai mic multiplu comun al cifrelor de la unu la zece și ilustrează perfecțiunea cronologică (7×360).

Unul din marile merite ale Gematriei este acela că certifică inspirația divină a textului scris. Nu haosul hazardului, nici mintea muritorilor, ci doar desăvârșirea divină putea produce o asemenea armonie a numerelor.

sursa aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.