Ai puterea să citești? Eugen Iancu, părinte „orfan” după Colectiv: „Alex îi ruga să-l omoare. Cum să nu mai cânte la chitară?” – INTERVIU

0
247

La trei ani de la incendiul din Colectiv, într-un apartament modest din București, acum sediu al Asociației Colectiv GTG 3010, Eugen Iancu, părinte al cărui copil a ieșit pe picioarele lui din clubul mistuit de flăcări, pentru ca mai apoi să își piardă viața din cauza infecțiilor nosocomiale, ne-a vorbit despre cel mai dureros capitol al vieții lui. Demnitate – acesta este cuvântul pe care Eugen Iancu și-l poartă ca mantie în prezent, când alege, ca președinte al acestei asociații, să lupte pentru dreptate în urma incidentului teribil, dar și pentru o schimbare generală în România, țara de care alesese, de altfel, să se despartă, înainte ca fiul lui să se ridice la cer.

Vorbind ca părinte despre tragedia care i-a furat unul dintre cei doi fii, pe Alexandru,Eugen Iancu face pauze în vorbire, izbucnește la un moment dat în lacrimi și repetă pe parcursul interviului, mai mult inconștient, un gest care nu poate decât să ne pună nouă, celorlalți, un nod în gât. Fiul lui, în vârstă de 22 de ani la acea vreme, aflase nu că va muri, ci că va trăi cu trei degete amputate. Părintele „orfan” își îmbrățișează instinctiv acum, din timp în timp, cele trei degete pe care fiul lui urma să le piardă – dar să trăiască, totuși, în lipsa lor.

Copilul a ieșit din acel infern pe propriile picioare. Avea puterea să glumească în clipele acelea, de groază. Le spunea alor lui că a rămas fără sprâncene și că va trebui să și le tatueze. Apoi, însă, mai aproape de final, umorul l-a părăsit – le spunea doctorilor că mai bine îl omoară decât să îi amputeze degetele. Nu voia să trăiască fără să…cânte la chitară.

  •  

Ca orice părinte al cărui copil s-a ridicat la cer, Eugen Iancu își face mustrări de conștiință acum, în legătură cu două alegeri ale sale, și are un sfat pentru toți ceilalți părinți cărora nu le dorește o astfel de experiență.

În calitate de președinte al Asociației Colectiv GTG 3010, Eugen Iancu ne-a vorbit, între altele, despre tratamentul răniților în prezent, despre cum arată secțiile de arși în străinătate, despre dosarul Colectiv, dar și despre schimbarea pe care speră să o vadă în România.

Vă prezentăm integral interviul cu Eugen Iancu, „părinte orfan” după incendiul de la Colectiv și președinte al Asociației Colectiv GTG 3010:

Reporter: Începem cu cea mai recentă veste – procesul Colectiv, preluat de un alt magistrat (n.r. – Mihai Bălănescu, după ce judecătorul Valeriu Mihail Terceanu s-a pensionat). Pe 9 noiembrie vor fi audiați primii 25 din cei aproximativ 200 de martori. Care este opinia dvs. când priviți ceea ce se petrece acum?

Eugen Iancu: Dosarul continuă de unde este – doar că toate părțile au cerut refacerea interogatoriilor martorilor – adică tot din ceea ce înseamnă dosarul DNA. „Reluarea de la 0” a dosarului la noi ar fi însemnat oricum cred că două ședințe. Noi am pierdut un an pentru că fostul judecător, din septembrie 2017 până în decembrie nu puteam să purtăm o corespondență cu italienii, apoi, din ianuarie, trei-patru luni, nu îi mai găseam pe spanioli. Adică a fost o bătaie de joc. Habar n-am dacă ține de judecător sau de minister. Eu cred că ține de amândoi. Să nu vrei să duci un dosar, să stai șapte-opt luni pentru corespondență cu două țări mie mi se pare incredibil. Cred că a fost rea intenție.

Acum, acest judecător a venit cu o altă metodă, a părut mai ferm pe poziții și a părut că și-a dorit să rezolve. Dacă celălalt era plin de umor și râdeam la fiecare ședință, acum nu. Acest judecător în ziua în care are ”dosar Colectiv” este ”dosarul Colectiv” și atât! Dincolo, pe lângă Colectiv, mai erau și alte procese. Se pare că am intrat pe un alt făgaș. Timpul ne va arăta dacă e doar un început sau și acționează acest judecător. Cumva să zicem că ne-a dat încredere.

Reporter: În urmă cu doi ani, dvs., alături de alți părinți, ați depus o plângere la Parchetul General, prin care ați cerut investigarea intervenţiei autorităţilor din seara de 30 octombrie 2015, dar şi a modului în care victimele au fost îngrijite în spitale din România. Ce s-a întâmplat în acest sens, în tot acest timp?

E.I.: Da, am depus o plângere la Parchetul General, pe care am îmbunătățit-o, am reînnoit-o în primăvara asta. Plângere penală cu tot ce înseamnă după incendiu. Ca efect al incendiului au murit 27 în acea noapte, încă 37 după, și un băiat care s-a sinucis un an mai târziu. Nimeni nu a vrut până acum să ancheteze intervenția din acea noapte și nimeni nu a vrut să ancheteze ce s-a întâmplat în spitale. Când ai 37 de morți în spitale, ar trebui să îți pui niște semne de întrebare. Se pare că procuratura română nu și-a dorit să afle aceste lucruri sau, nu știu… Cert este că se fac doi ani de când am depus prima. Aceasta este o plângere făcută de un grup. În afară de plângerea noastră mai sunt alte plângeri depuse individual pe aceleași spețe. A noastră cumva a început să facă pași probabil și datorită presiunii pe care am făcut-o și prin media și fiind un grup mai mare. La ora asta s-au purtat discuții cu părinții, am dus acte, am dus martori. Vor trebui la un moment dat să fie chemați și inculpații și sper să fie chemați chiar anul acesta. Să vedem.

sursa aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.